Despre bani

Am gasit acest articol la Bobby Voicu...

Ce ati facut cu primii bani castigati? Eu chiar nu mai tin minte… (salariu sau orice alta forma de castig provenita din munca alta forma decat primit de la parinti, rude samd)

curios, eu chiar stiu ce am facut cu primii bani castigati.... 

Acum sunt putin in cumpana la care experienta a "primilor bani sa ma refer"...

Cronologic
Aveam vre-o 6 ani, era vara, ai mei refuzau sa imi mai cumpere inca un set de pistoale cu apa... solutie: luat o ladita de lemn, cules rosii din gradina, verificat pretul din piata, pus pret putin mai mic, urlat in gura mare in fata portii: ROSII PROASPETE... ROSII PROASPETE!!!... Rezultatul? vre-o 3 ladite vandute, juma din gradina de rosii chelita, pistoale, jucarii, acadele, bomboane... si nu mai tin minte... dar posibil o mustrare zdravana. - asa mi-a omorat mama spiritul de antreprenoare: din fasa :)) :))

A mai fost apoi perioada in care aveam "magazin" si vindeam cele mai scumpe creme de plaja, la preturi mai mari. Acest lucru nu il faceam numai la creme, logic, si la colace si alte produse, dar cremele imi aduceau cel mai mare profit. Toata lumea era fericita: cumparatorii aveau produse de calitate, mama avea profitul ei, eu aveam profitul meu - mama nu stia :P. Banii astia erau suficienti cat pentru tigari - nu fumam prea mult pe vremea aia, kurtos (daca asa se scrie) colaci - de-aia mari mari mari - IMENSI - era 30.000 un colac dinala - pfff.... ce memorie dom'ne, ce memorie!

Intre timp nu stiu cat am mai castigat bani. Mai faceam prin clasa teme si referate contra cost - un pachet de tigari de cele mai multe ori, sau echivalentul unui pachet de tigari (-mda, ai mei gasisera o metoda sa ma las de fumat: imi dadeau mai putini bani).

Joburi de vara nu am reusit sa am pentru ca trebuia sa ma ocup de casa, inchiriat si bla bla si oricum, adevarul e ca mai bine lucrezi pentru tine decat pentru altul....

Recent, sa fie aproape doi ani de la  "primul meu job adevarat", lucram in vanzari, trimiteam oferte - nu aveam nici o carte de munca, nimic.... doar angajamente verbale... cred ca aproape trei milioane banii pentru prima luna... mi-am luat role.... a fost una dintre cele mai bune investitii.

Intr-un final, primul salariu cu carte de munca si tot tacamul mi-a parvenit acum un an jumate. Doua milioane jumatate avansul, nu mai stiu sigur ce am facut cu ei... cred ca s-au dus pe cateva haine, cafele, pizza... deh... deja aveam un statut... de ANGAJAT!

 

Whooo??? MEEEE??? ADDICTED????

Incercand sa recuperez cele peste 1000 de feeduri necitite am gasit la Arhi un test. Cat de dependent esti de blogging. 

Cine? Eu?????

84%How Addicted to Blogging Are You?

Created by OnePlusYou - Free Dating

Romania

Astept de mult sa fac turul tarii dar pana atunci mai sunt salarii de strans - poate vara viitoare (cu un mic tur al Europei) pana atunci insa, o vizita de doua zile pe Transfagarasan a inseninat weekendul trecut.
Concluzii: avem ce arata strainilor(si nu numai, avem ce sa ne aratam noua in primul rand - dar asta e o cu totul alta discutie) numai ca, nu prea stim cum sa o facem.

Recomandari: Daca ajungeti in zona va recomand calduros Pensiunea Transfagarasan. In curte locuieste o Bambi la fel de blanda ca un catel. :)

Urasc blogspot -  am urcat pozele in blog si binenteles ca el le-a aranjat asa cum a vrut EL... degeaba am incercat eu sa le dau o forma, ceva... ORICE... nu vrea el si gata! Degeaba am pus descriere la fiecare poza pentru ca oricum nu aparea acolo unde trebuia.... x(... chestia asta ar putea sa imi strice ziua!

Picasa m-a salvat... dar oricum... blogspot... pffff :-j

Iubesc

da... imi iubesc la nebunie vecinii care bocane si bocane si mai bocane putin. de diz de dimineata pana seara. Ma trezesc in acorduri melodioase de voce de ciocan, plec la servici in aceleasi acorduri ca mai apoi, spre seara sa revin acasa in aceasta mirifica epopee auditiva: ciocanul...


si a fost spus: sa daramam pereti... asa ca s-a purces in acest sens si se purcede zi de vara pana'n seara...

le-as pune bomba....

Una calda

Aman postarea impresiilor despre frumusetile Romaniei si implicit despre 1480 - numar fantoma:P pentru una fierbinte via Dragos Dehelean:

De acum, veti putea inchiria biciclete pentru a va plimba prin Bucuresti. Asta se va intampla printr-o serie de 9 centre de inchiriere, puse la dispozitie prin programul Cicloteque, desfasurat de MaiMultVerde si Unicredit Tiriac.

Joi, 31 iulie, de la ora 11:00, are loc evenimentul de lansare. Dragos Bucurenci va invita sa pedalati de la Atheneu pana la Facultatea de Drept. Daca nu aveti bicicleta, organizatorii va pun una la dispozitie.

Am vazut asemenea centre de inchiriere in Barcelona si chiar ma intrebam: cand la noi! O initiativa cu adevarat de laudat. Multumesc! :)

Ne vedem joi acolo. Cine mai vine?

raspunsuri

Gata! Stiu ce imi lipseste! uite ca si noptile astea albe cu dureri de cap negre si cu tigari amare imi fac bine...

imi lipsesc Olimpiadele, agitatia, colegii,

nevoia de a ma trezi la ora 8 dimineata zicand: am dormit 3 ore, sticksuri mancate in graba intre metrouri, orarul de la facultate, referatele, necesitatea de a ma afla intr-o continua miscare, 20 din 24.

mi-e dor, mi-e foarte dor de Olimpiade in special pentru ca am invatat multe, pentru ca, riscand acum sa ii supar pe ceilalti, noi, nu am fost niciodata o echipa.

Am fost un proiect bun, e adevarat, cu mai multa staruinta poate am fi ajuns pe culmile gloriei si ne-am fi impaunat si noi zicand catre pierzatori: voi cine sunteti?

si recunosc, am fost extrem de dezamagita de esec? pot sa ii spun asa?

Da, cred ca pot numai ca, pornisem demult cu ideea: macar in finale, la anu' premii... la anu... la anu.... pfff... mereu atat de pesimista!

Oare de ce trebuia sa vreau eu la anu... nu puteam sa vreau atunci!

Oricum e cam tarziu pentru intrebari, la ora asta putem avea doar raspunsuri.

Raspunsul Rubik? Noi pur si simplu, nu am vrut!

pana si blog-ul nostru e mort si am vrut de zeci de ori sa scriu pe el dar... de ce sa umplu www-ul cu un continut lipsit de informatie... cred ca e suficient cat umplu aici! :)

Habar nu aveam unde lucrez

Stiam eu ca e buna firma dar nu chiar atat de buna:

La randul sau, Bernd Dielenschneider, general manager al Wettpunkt International, a primit premiul Most Successful Entrepreneur. "Compania a avut in 2007 o cifra de afaceri de 18 milioane de euro, iar incasarile din pariurile sportive au fost in valoare de cinci milioane de euro, pe cand veniturile din jocuri electronice s-au ridicat la zece milioane de euro. Profitul net a fost de 200.000 euro, iar pentru anul 2008 se estimeaza o crestere a cifrei de afaceri de peste 30%." Directorul companiei a mai declarat ca in vara se vor mai deschide doua puncte Wettpunkt in Iasi si Oradea...

sursa: Bucharest Business Week

etc, etc, etc, etc

p.s.- Oradea s-a deschis deja

I guess...

I guess i'm not that good anymore....

ma uit in jurul meu. e vara, lumea se agita, se angajeaza, isi face proiecte doar eu... doar eu sunt parca prinsa in aceasta inferioara mediocritate obscura

nu am chef...

- sa ma trezesc prea devreme,

- sa lupt pentru mine

- sa lucrez la licenta....

nu pot sa ma urnesc din patul meu bleo (care apropo mi-a lipsit foarte tare), nu vreau sa recuperez miile de feed-uri necitite... nici macar recenzia la falsificatorii de bani nu vreau sa o fac...

- ma plictisesc si m-as vedea cu persoanele cu care nu m-am mai vazut de multa vreme... dar aceeasi lene seaca ma opreste

- as face ordine in poze, dar de ce?

imi e lene, unul dintre pacatele cele mai mari... imi place mediocritatea asta - si nici macar asa nu pot sa o denumesc pentru ca... daca era macar mediocritate era bine....

i can only guess i'm not that good anymore....

Cum sa.....

Ehhh...

cred ca mai bine spus cum sa nu... speli rufe. Pentru ca nu au trecut mai mult de 3 saptamani de cand spuneam, citez: "stai linistita, nu am stricat niciodata lucruri la spalat", in seara asta am facut o descoperire:

daca bagi la spalat lucruri roz impreuna cu lucruri rosii e posibil sa-ti colorezi putin viata. :) binenteles, daca adaugi si un tricou galben si niste lenjerie bleo si portocalie... yuhuuuuuu, u got a winner bby! 

bleo devine mov-lila, roz devine un roz aprins... exact culoarea care se poarta sezonul asta... galbenul devine si el rozaliu, 

tricoul rosu vinovat de toate astea ramane totusi la fel de rosu... aprins... si cu acelas scris intact: so brocke i can't even pay attention!

e bine ca lucrurile miros frumos, a lenor black... 

una peste alta, daca simti nevoia sa te inveselesti dr House e serialul perfect. Sunt la ultimul episod din prima serie si incep sa ma intreb de ce nu mi-am luat dvdurile cu mine? 

ploua... vorba unui coleg de facultate, citez: "vreme de stat in casa si facut copii"... asadar sa procedam (gluma: proceed... engleza :-j ehhh... whatever.... )

de retinut: amestecatul culorilor nu e o idee buna... niciodata!

Revenire

Revin... cu un laptop curatat din toate punctele de vedere. Dea D-zeu sanatate colegului de munca Toshiba, aka Mihai care nu numai ca mi-a reinstalat xp-ul, devirusat si reinstalat dar mi-a curatat si tastatura dupa cum observ si nu stiu de ce dar am impresia ca mi-a si schimbat-o.

incredibil dar tastele mele sunt iarasi ferme. E ca si cum laptopul meu a trecut printr-un proces de reintinerire... aproape ca sunt mandra de el si aproape ca m-as apuca acum sa fac ordine in zecile de fisiere inutile care zac inca in el, pentru ca, da, la poze si la restul nu am avut inima sa il las sa umble.

ma simt cuprinsa de placeri nebanuite tastand acestea. aproape ca i-as sterge si monitorul... :)

da, stiu, sunt aproape inumana, sa-mi las laptopul sa ajunga intr-un asemenea hal de degradare... dar nu ma intelegeti gresit... chiar il iubesc... in felul meu.

si versiunea asta noua de opera... parca imi place chiar mult mai mult decat firefox-ul... 

afara ploua nebuneste, e racoare si e bine.

eu tastez la noua/vechea mea tastatura ferma .... aproape... aproape la fel ca in zilele mele... :)

promit sa revin in forta! :)

one

Guns n' roses never die! :)

SOCIAL

Sa incercam putin antreprenoriat social.

Cand credeam ca este o zi tipica de marti, in care toate sunt pe dos, niciuna nu-i pe fata, am gasit in mail un newsletter pentru o scoala de vara de antreprenoriat social.

Curioasa din fire, m-am inscris...

Acum astept si sper.... :)

Pe fuga si cu multe idei ravasite am completat chestionarul.

Daca sunteti interesati gasiti aici site-ul lor, ce presupune aceasta initiativa si modul in care va puteti inscrie.

As fi mai mult decat incantata sa particip, raspuns pe 21 iulie.

De ce ma pasioneaza antreprenoriatul social? Pentru ca uitam din ce in ce mai rapid sa privim unii in ochii celorlalti si trecem grabiti doar unii pe langa ceilalti... pentru ca uneori e necesar sa ne oprim pentru a privii in jur...

pentru ca de multe ori cei ce pot, nu fac iar cei care vor sa faca, nu pot!

I NEED NEED to RUN RUN RUN

Nu am reusit sa gasesc codul de la videoclipul original la melodia asta, dar importante sunt versurile...

Si mi-e dor... imi e din ce in ce mai dor de o plimbare cu trenul, cu vantul alergand prin vagoane, si nashul compostand bilete te duc, te-aduc sopteste trenul.... si campurile raman triste in urma lui... eu m-am urcat in prea multe trenuri catre nicaieri... si am luat trenurile altora uitand total de trenul meu... oricare mai e el

it's been a LONG LONG TIME

Since?

Since then:

nimic nu mai arata la fel: casa, plaja, mama, trenul, muntii, gandurile... cred ca pana si fata mea de dimineata e altfel....

si uneori ma intreb: de ce m-am grabit catre nicaieri?

cu siguranta orasul asta ma omoara uneori.....

Transformari...

Pe principiul Jana, cea care nu e moarta, trece doar printr-un proces de transformare, am aflat ieri ca m-am schimbat, ca in esenta sunt tot eu, dar ca am mai taiat putin din franchetea cu care ii blocam pe cei din jurul meu...

Probabil ca cei 2 ani de marketing m-au invatat ca PR-ul este util si absolut necesar pentru o promovare pozitiva a imaginii proprii, poate... ca facultatea e cea careia ii datorez aceasta schimbare sau poate am invatat doar ca respectul pentru tine, si pentru cei din jurul tau e una din cele mai pretioase arme cu care poti cucerii....

Atunci cand vine vorba de urcat munti, oricat de inalti sunt ei, arata muntelui respect....

Dar esenta mea e la fel.... sau aproape.... la fel de ... si aici as putea eu sa adaug atribute fiintei mele si poate ar fi atribute prea pozitive si mult prea subiective....

din afara lucrurile sunt plate

din interior lucrurile sunt mereu ondulate...

dar....

bancile mele au ramas la locul lor... si prin oricate transformari ar trece orasul asta, va avea mereu acelas iz de copilarie...

si Alexandra avea dreptate.... first love never dies! :)

Rex tReci dRacului in cuRte

Sunt acasa de ceva vreme (vre-o 4 zile) iar plictiseala pare atat de cronica incat nici pe aici nu am trecut....

Litoralul romanesc... dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum :)

Acum vroiam sa spun ca imi e dor de el...

de ochii lui mari si blanzi

de felul in care se alinta

de cat de fericit era cand ii zambeam

Mi-e dor de parul lui des.... de glasul subtire.... si nu mi-e dor de un om... mi-e dor doar de un caine :)

De labutele mari cu care ma zgaria, de felul alintat in care cersea atentie, de plimbarile interminabile cu el.... de modul incapatanat in care pleca imediat ce avea ocazia si trebuia sa il alerg si sa il pacalesc pentru a-l aduce acasa....

si de fraza din titlu pe care i-o urlam cand eram deja satula de alergat dupa el.....

:(

Eforie............ pustie?

Sleeping With Ghosts

Soulmates never die......

Mby.....

Cenzura

Mai nou libertatea de exprimare e relativa.....

Si cum unii au impresia ca totul se invarte in jurul lor....

Cu toate ca nu e asa

Voi sterge post-ul anterior....

Si da....

Post-ul asta e pentru tine!

multumit ca ma adresez online?

Silver turns to blue

Numai amigdale

Iar ma invart asupra acestor doua mici parti din mine care se incapataneaza iar si iar. Vor ele sa conduca dar pana la urma cred ca ma vor conduce doar la un nou control, mai in toamna, soldat cu extirparea lor.
Ma laudam si eu de curand ca(de cand m-am operat de polipi) nu am mai...
- facut puroi
- febra
- racit

si acum s-au gandit ele sa se umfle in pene (a se citi gat), sa imi inunde sinusurile cu puroi, sa-mi faca creierul sa planga de durere....
s-au gandit sa se manifeste, sa-mi dea stari de ameteala si nas infundat, stari febrile si durere in gat.
Alaturi de ele si ganglionii s-au aliniat.... si da... ce stare de confort imi dau doua mingiute inflamate in gat si cativa ganglioni inflamati undeva in zona de la moalele capului....

Da gata.... la toamna.... le spun la revedere!... la revedere amigdale....

Bummer again

Cel mai probabil voi rata concertul Sunrise Avenue fiind nevoita sa ajung pe meleagurile natale cat mai repede.... :(

Inca am regrete pentru acel concert Placebo pe care l-am visat dar la care nu am ajuns din aceleasi motive: shoulders toes and knees, I'm 36 degrees .

We were tight, but it falls apart as silver turns to blue.
Waxing with a candlelight, and burning just for you.
Allocate your sentiment, and stick it in a box.
I've never been an extrovert, but i'm still breathing.

Someone tried to do me ache (it's what I'm afraid of)

With hindsight, I was more than blind, lost without a clue.
Thought I was getting carat gold, and what I got was you.
Stuck inside the circumstances, lonely at the top.
I've always been an introvert
happily bleeding.

Someone tried to do me ache (it's what i'm afraid of)

4 7 2 3 9 8 5 - I gotta breathe to stay alive,
and 1 4 2 9 7 8 - feels like I'm gonna suffocate.
14 16 22 - this skin that turns to blister blue.
Shoulders toes and knees, I'm 36 degrees,
shoulders toes and knees,I'm 36 degrees,
shoulder toes and knees, I'm 36 degrees,
shoulders toes and knees, I'm 36 degrees.