Renuntarea trebuie sa fie materie la scoala. Trebuie sa invatam sa ne detasam de lucruri...
Noi oamenii, printre toate problemele noastre existentiale pe care le avem se adauga una absolut geniala si de necontestat: renuntarea.
Nu ca e ceva rau in a renunta, doar ca uneori habar nu avem cand si cum sa o facem. Ne chinuim si ne taram vietile in situatii care nici nu ne plac si nici nu ne convin, ne mintim ca e bine dar uitam un singur lucru: sa renuntam si mai ales sa renuntam cu zambetul inca pe buze.
Uneori tragem de relatii ca si cum toata viata noastra am cautat sa fim amarati, nefericiti, suparati, frustrati si irascibili. Alteori poate tragem cu dintii de jobul nostru si de postul pe care il ocupam intr-un anumit moment. Nu ca ne-ar aduce un plus de valoare, nu ca ne-ar face sa ne simtim utili, destepti sau ca ne-ar ajuta sa ne imbunatatim calitatile ci doar pentru ca: e bine.
Toata viata s-a tras de noi: castiga premiul ala, mergi la olimpiade, ia locul 1, invata aia, fa aia, mergi la meditatii. Parinti, bunici, rude, vecini... mereu e cineva ca ne indeamna sa facem ceva, sa tintim, sa aruncam, sa ochim. Viata e o lupta continua inca de la gradinita cand iti place baietelul din randul 1 si te bati cu colega doar ca sa dansezi tu cu el la petrecerea de Craciun.
Unde sunt totusi momentele in care suntem invatati ca uneori e bine sa ne relaxam, unde invatam partea aia: ca nu castigam mereu si nu trebuie sa fim perfecti? Pe voi v-a invatat cineva vreodata cum si cand sa renuntati?
Care e linia intre "ok" si "nu mai e cazul"?
Suntem programati genetic sa NU renuntam... nici macar la viciile noastre.... si am realizat asta zilele astea, incercand sa ma las de fumat.
E ca si cum as avea in fata mea un tort imens cu cea mai delicioasa ciocolata- pentru gurmanzi. Pentru barbati: e ca si cum ati avea langa voi cea mai tare femeie dezbracata care va vrea. Pur si simplu prea promiscuu sa poti refuza.
Voi cand si la ce ati renuntat ultima data?
Noi oamenii, printre toate problemele noastre existentiale pe care le avem se adauga una absolut geniala si de necontestat: renuntarea.
Nu ca e ceva rau in a renunta, doar ca uneori habar nu avem cand si cum sa o facem. Ne chinuim si ne taram vietile in situatii care nici nu ne plac si nici nu ne convin, ne mintim ca e bine dar uitam un singur lucru: sa renuntam si mai ales sa renuntam cu zambetul inca pe buze.
Uneori tragem de relatii ca si cum toata viata noastra am cautat sa fim amarati, nefericiti, suparati, frustrati si irascibili. Alteori poate tragem cu dintii de jobul nostru si de postul pe care il ocupam intr-un anumit moment. Nu ca ne-ar aduce un plus de valoare, nu ca ne-ar face sa ne simtim utili, destepti sau ca ne-ar ajuta sa ne imbunatatim calitatile ci doar pentru ca: e bine.
Toata viata s-a tras de noi: castiga premiul ala, mergi la olimpiade, ia locul 1, invata aia, fa aia, mergi la meditatii. Parinti, bunici, rude, vecini... mereu e cineva ca ne indeamna sa facem ceva, sa tintim, sa aruncam, sa ochim. Viata e o lupta continua inca de la gradinita cand iti place baietelul din randul 1 si te bati cu colega doar ca sa dansezi tu cu el la petrecerea de Craciun.
Unde sunt totusi momentele in care suntem invatati ca uneori e bine sa ne relaxam, unde invatam partea aia: ca nu castigam mereu si nu trebuie sa fim perfecti? Pe voi v-a invatat cineva vreodata cum si cand sa renuntati?
Care e linia intre "ok" si "nu mai e cazul"?
Suntem programati genetic sa NU renuntam... nici macar la viciile noastre.... si am realizat asta zilele astea, incercand sa ma las de fumat.
E ca si cum as avea in fata mea un tort imens cu cea mai delicioasa ciocolata- pentru gurmanzi. Pentru barbati: e ca si cum ati avea langa voi cea mai tare femeie dezbracata care va vrea. Pur si simplu prea promiscuu sa poti refuza.
Voi cand si la ce ati renuntat ultima data?
4 Exprimare libera:
Cola, Fanta, zahar (dar nu dulciuri), apoi IceTeas, apoi orice poate parea mai nenatural decat apa sau berea - desi la bere inca mai am dubii referitoare la cat e de natural preparata zilele astea...
adica ai renuntat la sucurile nenaturale ... e un inceput in a renunta la lucuri.
Din pacate eu pot sa renunt la astea foarte usor... mai putin la cafea - 3 in 1 mai exact - total nenatural
şi eu am renunţat la ţigări, anul trecut.
am renunţat după ce am fumat 10-11 ani, şi culmea, am renunţat când nu m-a bătut nimeni la cap. am renunţat pur şi simplu, mi-am zis ca e de ajuns şi gata. încă îmi mai este frica sa nu ma apuc iar, pentru ca ştiu oameni care s-au reapucat după 3 ani...iţi urez bafta! şi te asigur ca dacă vei reuşi te vei simţi mult mai bine, din toate punctele de vedere.
@tykryt momentan varianta cu: ma las de tot nu a mers astfel incat le-am rarit la mai putin de jumatate. usor usor parca nu mai simt asa nevoia sa fumez dar tot imi e greu... si ma cam doare capul, sunt nervoasa... cred totusi ca nu fac decat sa imi lungesc chinul. in 48 de ore ar disparea din creier nevoia de nicotina daca le-as lasa pur si simplu. ps. felicitari!!!! nu, sa nu te mai apuci... it is baaad! - a da, si costa MULT prea MULT :)
Post a Comment