Sunt multe lucruri care ma enerveaza pe lumea asta iar in top sunt vanzatoarele.
Am foarte aproape de casa un magazin cu haine destul de dragute. Am intrat O SINGURA DATA in doi ani de cand stau pe aici. O tipa undeva la maxim 24 ani flencanind mecanic la o guma m-a intrebat printre masele: "uhmmm da, cauti ceva?". Cu acea privire de "esti proasta sau te faci?" i-am raspuns ca nu caut nimic in mod special, ma uit!
Mi-a raspuns printre masele si flencanituri: "aha" , continuand sa ma priveasca cu un aer de superioritate, vadit enervata de prezenta mea.
Chiar gasisem o pereche de blugi tare interesanti. Am cantarit blugii intr-o mana, vanzatoarea in gand. Eram singura si cu siguranta nu aveam chef de opinia ei cu privire la: "auzi, crezi ca imi sta bine".
Am atarnat blugii pe umeras, am multumit, am primit acelasi "aha", am plecat din magazin - fericita ca nu am primit si una dupa ceafa.
Vanzatoarea a iesit dupa mine, si-a aprins o tigara si s-a asezat pe trotuar. Acum am inteles de ce era atat de enervata de prezenta mea, plamanul rodea, eu am intrat in magazin - ma scuzati.
La alimentara de langa, vanzatoarele sunt tare amuzante, binevoitoare si primitoare. Eu sunt genul ala de om care uneori vine si le spune vanzatoarelor: tanti eu vreau ceva, dar nu stiu ce vreau. In principiu as vrea ceva dulce. Vanzatoarele stau dupa mine, asteapta sa privesc, sa ma gandesc, isi servesc ceilalti clienti intre timp, nu imi spune nimeni: "auzi, tu ai de gand sa cumperi ceva sau nu?". Pe tantiile astea chiar le ador.
Cu magazinul de haine m-am lamurit. De multe ori vad chestii interesante - da nici sa ma pici cu ceara NU INTRU. In primul rand pentru ca a ramas domnisoara cu dinti strambi si aere acolo, isi trateaza toti clientii in acelasi fel si sincer ma indoiesc eu ca ar avea ceva vanzare - nu ca vreau raul magazinului dar e un mister pentru mine cum de inca rezista, ma rog...
Treaba e simpla: de ce as vrea sa dau bani unui magazin care nu isi respecta clientii?
Ieri cautam un cadou... si cum nu prea stiam ce as vrea sa iau m-am decis sa intru intr-o librarie. As fi luat o carte: habar nu aveam ce carte. Putea sa fie orice: de la carte de colorat pana la un roman SF. Nici nu am intrat bine ca o tanti s-a postat in spatele meu, dupa mine: eu la stanga, ea la stanga, eu la dreapta, ea la dreapta, mai era putin sa vina peste umarul meu sa vada la ce ma uit. La un moment dat m-am intors - indreptandu-ma spre un alt raft si am dat nas in nas cu ea. Cu un glas nervos ma intreaba: "da vrei sa cumperi ceva"?. I-am zis eu in gand: "nu, planuiesc sa fur vreo 2 carti doar ca sa te enervez pe tine" dar i-am raspuns: "caut un cadou, nu stiu ce vreau sa iau asa ca e posibil sa iau ceva, e posibil sa nu". Punct. M-am intors pe calcaie, am lasato cu cartile ei acolo si am plecat.
Bai oameni buni, care e treaba? Vanzatorii astia sufera de mania conspiratiei? Am eu moaca de infractoare? Ca eu chiar nu ii inteleg.
Si da, stiu cum e sa vinzi. Au avut ai mei un magazin cand eram mica (daca i-am putea spune asa). Cu produse de plaja (creme, uleiuri, saltele, etc) si haine (de-astea de vara: o bluza, un tricou, un pantalon scurt). Pe langa faptul ca aveam mai multe sanse sa si vand ceva daca ii lasam in plata lor sa se uite, sa le incerce, sa faca ce vor ei acolo, ii intampinam mereu pe cumparatori cu un zambet, ii salutam si le aratam respectul cuvenit (cumparatorul nostru, stapanul nostru). Ohooo si aveam ceva vanzare, mai ales la cremele de plaja pe care oricum le dadeam mai scump decat pretul impus de patroana (a se citi mama) :) si spaga mea, nu o avea nimeni. :)
Urat din partea mea, oricum erau majorari mici.
Si daca tot sta treaba asa. De ce? De ce ii haituiesti pe aia de vor sa iti cumpere?
Declar cu mana pe inima ca cel mai bun loc sa cumperi carti din Bucuresti e tot Carturesti. Jos palaria, numai respect pentru voi.
Am foarte aproape de casa un magazin cu haine destul de dragute. Am intrat O SINGURA DATA in doi ani de cand stau pe aici. O tipa undeva la maxim 24 ani flencanind mecanic la o guma m-a intrebat printre masele: "uhmmm da, cauti ceva?". Cu acea privire de "esti proasta sau te faci?" i-am raspuns ca nu caut nimic in mod special, ma uit!
Mi-a raspuns printre masele si flencanituri: "aha" , continuand sa ma priveasca cu un aer de superioritate, vadit enervata de prezenta mea.
Chiar gasisem o pereche de blugi tare interesanti. Am cantarit blugii intr-o mana, vanzatoarea in gand. Eram singura si cu siguranta nu aveam chef de opinia ei cu privire la: "auzi, crezi ca imi sta bine".
Am atarnat blugii pe umeras, am multumit, am primit acelasi "aha", am plecat din magazin - fericita ca nu am primit si una dupa ceafa.
Vanzatoarea a iesit dupa mine, si-a aprins o tigara si s-a asezat pe trotuar. Acum am inteles de ce era atat de enervata de prezenta mea, plamanul rodea, eu am intrat in magazin - ma scuzati.
La alimentara de langa, vanzatoarele sunt tare amuzante, binevoitoare si primitoare. Eu sunt genul ala de om care uneori vine si le spune vanzatoarelor: tanti eu vreau ceva, dar nu stiu ce vreau. In principiu as vrea ceva dulce. Vanzatoarele stau dupa mine, asteapta sa privesc, sa ma gandesc, isi servesc ceilalti clienti intre timp, nu imi spune nimeni: "auzi, tu ai de gand sa cumperi ceva sau nu?". Pe tantiile astea chiar le ador.
Cu magazinul de haine m-am lamurit. De multe ori vad chestii interesante - da nici sa ma pici cu ceara NU INTRU. In primul rand pentru ca a ramas domnisoara cu dinti strambi si aere acolo, isi trateaza toti clientii in acelasi fel si sincer ma indoiesc eu ca ar avea ceva vanzare - nu ca vreau raul magazinului dar e un mister pentru mine cum de inca rezista, ma rog...
Treaba e simpla: de ce as vrea sa dau bani unui magazin care nu isi respecta clientii?
Ieri cautam un cadou... si cum nu prea stiam ce as vrea sa iau m-am decis sa intru intr-o librarie. As fi luat o carte: habar nu aveam ce carte. Putea sa fie orice: de la carte de colorat pana la un roman SF. Nici nu am intrat bine ca o tanti s-a postat in spatele meu, dupa mine: eu la stanga, ea la stanga, eu la dreapta, ea la dreapta, mai era putin sa vina peste umarul meu sa vada la ce ma uit. La un moment dat m-am intors - indreptandu-ma spre un alt raft si am dat nas in nas cu ea. Cu un glas nervos ma intreaba: "da vrei sa cumperi ceva"?. I-am zis eu in gand: "nu, planuiesc sa fur vreo 2 carti doar ca sa te enervez pe tine" dar i-am raspuns: "caut un cadou, nu stiu ce vreau sa iau asa ca e posibil sa iau ceva, e posibil sa nu". Punct. M-am intors pe calcaie, am lasato cu cartile ei acolo si am plecat.
Bai oameni buni, care e treaba? Vanzatorii astia sufera de mania conspiratiei? Am eu moaca de infractoare? Ca eu chiar nu ii inteleg.
Si da, stiu cum e sa vinzi. Au avut ai mei un magazin cand eram mica (daca i-am putea spune asa). Cu produse de plaja (creme, uleiuri, saltele, etc) si haine (de-astea de vara: o bluza, un tricou, un pantalon scurt). Pe langa faptul ca aveam mai multe sanse sa si vand ceva daca ii lasam in plata lor sa se uite, sa le incerce, sa faca ce vor ei acolo, ii intampinam mereu pe cumparatori cu un zambet, ii salutam si le aratam respectul cuvenit (cumparatorul nostru, stapanul nostru). Ohooo si aveam ceva vanzare, mai ales la cremele de plaja pe care oricum le dadeam mai scump decat pretul impus de patroana (a se citi mama) :) si spaga mea, nu o avea nimeni. :)
Urat din partea mea, oricum erau majorari mici.
Si daca tot sta treaba asa. De ce? De ce ii haituiesti pe aia de vor sa iti cumpere?
Declar cu mana pe inima ca cel mai bun loc sa cumperi carti din Bucuresti e tot Carturesti. Jos palaria, numai respect pentru voi.
4 Exprimare libera:
am lucrat acum ceva timp intr-un showroom de materiale pt mobila, intra nenea clientu, eu repede ii ziceam un "Buna ziua! cu ce va putem ajuta?" daca omul avea nevoie de ceva se lega o conversatie daca nu ma retrageam si il lasam sa se plimbe in liniste prin sala, daca clientul era singur prin sala si in timpul asta venea nenea patronu eu eram apostrofat ca nu imi fac treaba, nenea patronu asta nu cred ca invatase ca o atentie exagerata din partea mea data clientului il poate face sa se simta incomodat
Din pacate pentru el, pentru angajati si pentru cumparatori. Pe "patron" nu l-am luat in considerare cand le-am apostrofat pe vanzatoare...
Pentru astia e greu sa isi dea seama ca noi suntem cei ce ii hranesc.
Daca eu nu cumpar produsul x, si nici tu si nici alti cativa oameni, ei raman fara salariu.
La extrema opusa sunt cei platiti special sa zambeasca si sa fie amabili (Meli Melo, Bamboo), mai ok decat astia care ti-ar da suturi, numai sa iesi mai repede din magazin, dar la fel de agasanti cu falsitatea lor.
Ma intreb cand atunci cand dau un ban pe orice voi fi multumita de cum am fost servita?
Nu pretind sa fiu satisfacuta de absolut tot ce cumpar dar situatiile astea sunt atat de dese. Cred ca e momentul sa se termine nebunia: "astia intra sa fure". Ca pana la urma despre asta e vorba(cred).
Vanzatoarele de la Meli Melo sunt si ele agasante... zambesc dar tot in ceafa iti stau (si mai e si spatiul mic in magazin). Cei de la Bamboo macar nu se urca peste tine (sau cel putin nu mi s-a intamplat).
Post a Comment