Left to dry out in the sun....
Cata liniste se poate aduna in sufletul unui singur om? Cata pace atat de tacuta, pana la limita in care sa poata sa tipe?
Cata liniste adunati in voi zilnic? Oare cata pace va inconjoara pe voi?
Cat suflet omorati numai pentru acea tihna necesara oricarui om?
Poza de mai sus ma reprezinta cel mai bine. Atat de tacuta, de impacata, parca totusi atat de zbuciumata de huruitul neintrerupt al sinelor de tren. Drag imi e CFR-ul, dor imi e de el! :)
Sunt o furtuna in cautarea oazei de liniste.
Voi cum va interpretati pacea? Linistea? Momentul ala de levitatie?
Vreti multa liniste sau furtuna?
1 Exprimare libera:
Momentul meu de pace si liniste? Hmmmm...nu l-am mai simtit demult. Cred ca l-am inlocuit cu o solitudine de gheata, un gol in care nimic nu intra, nimic nu adie, nimic nu ploua, nimic nu lumineaza, din care nimic nu creste, nimic nu inverzeste si nimic nu misca.
Sunt rare momentele cand bula asta de vid incepe sa vibreze nitel nitel, si unul din ele e cand conduc noaptea, cu tigara intre degete si fumul prinre ochi, pe strazi pustii si cu melodii anume date incet. Muzica in sine mi-e un fel de placebo.
Post a Comment