Zgâriind pisica

Sau ceva în acest fel era ce vroiam eu să spun. Dar sunt femeie şi am voie să greşesc. E dreptul meu cu care m-am născut, e dreptul pe care l-am obţinut la pubertate, când am descoperit că nu am la fel de multă forţă ca ei.

Uneori îi privesc plină de indignare, alteori plină de erotism şi îi privesc şi plină de invidie. Şi ei au drepturile lor, şi cândva se năşteau cu mai multe drepturi decât mine. Prin mâinile strămoşilor lor au trecut zeci de femei din neamurile strămoşilor mei.

Eu, ca femeie, nu o să trec niciodată cu adevărat peste faptul că sunt proaspăt înfiinţată în noua mea parcelă. Am un 2 pe 2 pe care îl păzesc cu preţul vieţii. Rar îmi dau seama că îl păzesc de morile de vânt asemeni unui copil ce vrea să oprească fără pic de luciditate cursul apei.

Între latura mea feminină şi cea masculină nu va fi niciodată un echilibru şi nu pentru că nu imi doresc eu ci pentru ca femeile nu prea ştiu să accepte alte femei în preajma lor.
Noi ne vom bate mereu între noi în timp ce bărbaţii conduc relaxat.