Tutorial: Stop smoking, start running

Oricât aş vrea eu să sune bine în română cel mai bine sună tot în engleză.

Eu sunt genul ăla de om care e de părere că suma viciilor e mereu constantă - tocmai de aceea îmi e greu să mă gândesc la viciile celor care nici nu beau, nici nu fumează :D.

Peste noapte m-am gândit însă că e momentul să renunţ la tutunul zilnic: implicaţiile financiare şi biologice sunt arhicunoscute. Am mai avut tentativa asta acum câteva luni - să fie maxim două totuşi. Momentul nu a fost deloc prielnic, înainte de licenţă şi cu spumele mării care se băteau în capul meu am capitulat fără să încerc în adevăratul sens al cuvântului.

Acum m-am înarmat cu mai multă determinate şi mai mult curaj.

Cea mai mare problemă nu e nici ţigara de după - masă adică ţigara de după masă. Cea mai grea treabă e aia cu ţigara de dimineaţă. Bucureştiul m-a stricat de tot. Dacă înainte nu muream fără să beau cafeaua şi să îmi fumez ţigara, de când am intrat în rutina propriilor tabieturi cel puţin o oră petrec dimineaţa având cafeaua în dreapta mea, ţigările în stânga iar în faţă laptopul, o carte, un rebus, ceva - televizorul îl ignor cu desăvârşire chiar şi atunci când mă aflu în Eforie Sud.

Explicaţia ţigării de dimineaţă- pentru un fumător înrăit - unul ca mine aşa, este îngrozitor momentul în care se trezeşte. Peste noapte creierul său nu este alimentat cu nicotină - şi restul miilor de substanţe nocive din ţigări. Aşadar se trezeşte agitat şi cu "o lipsă". E unul din cele mai grele momente să vrei să te trezeşti, să îţi bei cafeaua dar să nu ai ţigări.

Cum repar asta? Alerg.

Mă voi trezi în fiecare dimineaţă în jurul orei 6, 6:30, voi ignora mirosul îmbietor de cafea din bucătărie şi după câteva exerciţii uşoare de încălzire voi purcede spre plajă. :)
Astfel creierul meu are timpul şi răgazul necesar trezirii. Astfel pot să îmi stăpânesc reacţiile şi nevoile.
La cafea nu renunţ pentru că mi se pare absurd. Cafeaua nu merge doar cu ţigara ci, mai degrabă mă va ajuta să îmi trezesc neuronii.

Azi a fost ziua unu: greşeala zilei a fost că am sărit din pat direct în baie apoi în haine şi la alergat. Corpul meu era înca adormit - dacă pot spune aşa, am obosit foarte repede, am hârâit ca un măgar după maxim 1 km de alergat.
De la ora 6:30 - momentul în care m-am trezit am rezistat eroic până pe la ora 9:30 când am hotărât (de bună voie şi nesilită de nimeni că vreau să fumez o ţigară). Încercare încununată de succes - am fumat maxim jumătate, am început să îi simt deja gustul amar şi aproximez că cel puţin încă o oră de acum încolo nu voi mai fi tentată.

Ca un plus, când mai simt că aş vrea să fumez o ţigară beau apă. O să mă ajute să elimin din organism substanţele nocive din ţigară şi în plus eu cad des în păcatul de a nu consuma lichide.

Încă o serie de sfaturi care mi se par utile. Le-am găsit pe site-ul acesta

Faceti o lista cu motivele pentru care doriti sa renuntati la tigari
si luati-o cu voi atunci cand mergeti in locurile in care obisnuiati sa
fumati
> Beti mult suc de portocale; ajuta la eliminarea nicotinei din organism
si la refacerea deficitului de vitamina C
> In loc de chipsuri si bombone, consumati fructe si vegetale; telina
si morcovii sunt buni substituenti ai nicotinei
> Aveti grija la situatiile de rutina care va faceau sa fumati: pauzele
de cafea, consumul de alcool, frecventarea cluburilor, barurilor, mersul
la petreceri, jocurile de carti, finalul meselor.



Cred că toată vorbăraia asta despre cum să nu fumez mai rău îmi face.

Muzică

Am găsit melodia asta în timp ce scotoceam prin vechiul calculator, adică ăsta mare şi gălăgios de acasă. Varianta audio pe care o am eu e oricum mult mult mai tare.

Îmi place vocea tipei foarte tare.





Find more music like this on Terra Naomi's Website


Încep să mă învăţ acasă şi încep să pot să mă desfăşor în voie. :)

Evenimente şi doleanţe

Ăsta e un weekend încărcat se pare. Avem Mission Dance Weekend în Năvodari unde merge .... TOATĂ LUMEA - sau aşa îmi pare mie. Nu sunt fană a genului şi aş merge de dragul persoanelor pe care nu le-am mai văzut de când sunt izolată în Eforie Sud :)) .

Pe de altă parte în Vama Veche are loc festivalul Folk You - cu siguranţă o să fie suuuuper tare. Alina Manole va cânta vineri şi drag şi dor îmi e de vocea ei superbă.

Până una alta s-a adunat sau se adună toată lumea la mare fix acum, adică we ăsta, fiecare cu dorinţe, doleanţe si preferinţe diferite faţă de celălalt.

Cum sa împac şi caprele şi verzele dar şi doleanţele personale?

Dilema weekendului.

Feminismul e pe minus

Nu încep acum cu aritmetica. Nu cred că e cazul. Dar femeile au nevoie întotdeauna de lucruri. La plajă nu se poate merge fără prosopul perfect, fără uleiul de plajă, creme, costum de baie nou în fiecare an - puţine sunt cazurile în care ne mulţumim şi cu cel vechi, minge, colac, salteluţă, pălărie - o daaa.... şi câte altele.
Creme de zi, creme de noapte, farduri, fonduri de ten, rimel, creioane, şi accesoriile de înlăturare a acestora: demachiant, discuri demachiante, şerveţele demachiante, lotiuni tonice de dupa demachiare.

Rochiţe, fustiţe, pantaloni scurţi, topuri, mini-maxiuri, sacouri şi restul obiectelor de îmbracăminte necesare.

Totul e totuşi bine însă până ajungem la accesorii: inele, sute de cercei, brăţări, pandantive, lanţuri, curele, pantofi, genţi. Toate colorate sau sure, depinzănd de obiectele de mai sus cu care e necesar să fie în mod obligatoriu asortate.

Privind prin "arhiva" mea realizez că pierd anual foarte multe brătări, eventual şi inele, pandantive, rup lanţurile: aur, argint fără discriminări.

Mai luăm la socoteală şi restul obiectelor pe care le adunăm în casă, în grădină, în maşini fără să ne mai gândim şi la oje şi alte obiecte de manechiură, bani de coafor, masaj, manechiură-pedichiură, aparate anticelulitice şi tratamente ce fac parte din acelaşi segment.

Până la urmă indubitabil cei mai buni şoferi sunt tot bărbaţii, şi, cel mai probabil şi cei mai potriviţi antreprenori - noi suntem parcă prea învăţate cu risipirea banilor pe obiecte aparent nefolositoare. :)

Ce să nu uiţi când mergi pe plajă

În primul rând nu uita bunul simţ. Nu e datoria nimănui să:

- strângă după tine
-să îţi privească plodul făcându-şi nevoile pe plajă - şi alea mari, şi alea mici
- rare, dar totuşi există toalete. Adevărat că e posibil să îţi ceară taxă de un leu, dar cred eu că e mai uman decât să reverşi conţinutul vezicii tale în Marea Neagră
- sticlele, cocenii, gogosile, pungile si alte rămăşiţe umane - pentru ce le laşi la locul faptei? Dacă te-ai întoarce mâine şi le-ai găsi tot acolo ai spune: vai ce murdare sunt plajele din România! şi anul următor ai pleca în concediu în Grecia, lăsând şi acolo urmele trecerii tale.
- gălăgia: te înţeleg, ai ajuns aici la răţărie, ai dat de toată gârla asta, te simti ca Napoleon. Dar să ne reamintim că onomatopeele aparţin în principal pescăruşilor ce survolează zona. Să îi lăsăm deci pe ei cu sunetele lor.
- agăţatul. Da, toată lumea poate să încerce dar ZĂU că NU toată lumea are o şansă. Nu te arunca în discuţii filozofice, mai ales dacă filozofia ta de viaţă se reduce la un zero barat: duşmanii mei, valoarea mea.... şalalalalala

Până una alta, hai să nu ne împrietenim prea repede. Nici schimbul de nisip nu intră in lista favoritelor, alergatul încălţat printre cearceafuri - oamenii mai folosesc şi ulei de plajă şi zău că nisipul se lipeşte ca dracu de uleiul ăla.

Plajă plăcută tuturor!

L.e. la iReadFaces

Se vede că am mai mult timp liber - probabil, hai să îi spunem şi aşa. Tocmai de aceea expun mai des ideile. Pornind de la dicuţii pe twitter subliniez aici faptul că proiectul de mai jos, adică iReadFaces este ceva mai mult decât un simplu "trend".
1. Fotografiile sunt de o realitate izbitoare: fără machiaj, fără lumini complexe şi fără adăugiri aduse formelor şi trăsăturilor în photoshop.
2. Oamenilor le-a plăcut ideea: e pur şi simplu - vreau şi eu, acum!

Nu e ca ciocolata de la colţ, mai aştepţi, nu îţi iei neapărat acum. În poze te vezi pe tine, dezgolit de machiaj, de măşti, de indiferenţă. Relaxat dar serios. O seriozitate oarecum apăsătoare, în continuare uşor senină. În faţa unui public unde tu eşti singurul tău critic.
Dar nu despre ce îmi inspiră pozele vroiam să vorbesc ci despre impact. Impactul asupra noastră şi viteza cu care s-a răspândit. Cât va mai creşte? Când o să moară?

Cât de puternic este internetul? Şi nu numai.

iRead Faces

Am observat eu poze foarte tari la oameni pe twitter dar în nebunia mea cu licenţa, litoral şi deconectare din online nu am stat să analizez ce si cum. Iniţial am crezut că şi-au făcut ei poze, din proprie iniţiativă. Talent fotografic nu există in cantităţi atât de mari la mine deci orice încercare de a avea o poză aşa părea dezolantă.

Am aflat până la urmă că toată ideea are şi o poveste ce face parte dintr-un proiect: iReadFaces.

După o tură de udat saltele :)) – pot să urc şi canapeaua, mama nu se supără, după ce m-am rătăcit puţin – aşa de control că poate nu o mai făcusem de mult şi după o întârziere de jumătate de oră – mai mult sau mai puţin, l-am găsit pe fotograf, adică pe Cristian destul de calm şi răbdător.

Primele încercări de a poza au fost eşuate – cum să nu râzi în hohote când ai în faţa ochilor tăi un aparat de fotografiat şi mai ales când trebuie neapărat să fi cât se poate de serios.

Finalul fericit a fost acesta:

Două încercări eşuate au fost astea:

  În final îi mulţumesc frumos lui Cristian pentru răbdarea de care a dat dovadă.

Ce mi-a plăcut în mod special la proiect? Tocmai ideea de naturaleţe, de pătrundere şi mai ales expresia ochilor. Aparent la fel în toate pozele, în realitate reflectând cu totul altceva, mai mult decât poţi înţelege la o primă privire rapidă. Cel puţin din unghiul meu, de unde am privit eu.

Vă invit să studiaţi cu atenţie pozele şi, să faceţi parte din proiectul iReadFaces.

Concluzie

Rapid şi fără prea multe detalii: mi-a fost dor de voi, toţi oamenii din online! :)

Prima zi ca europarlamentar

Ora 7.00 – d-ul Becali iese din camera si coboara in pijama in fata hotelului. Confruntat cu privirile socate ale receptionerilor, realizeaza ca nu e la Bucuresti si, deci, nu are 30 de oi simbolico-relaxante de muls. Somnoros, se intoarce in camera.

Ora 7.15 – d-ul Vadim iese din camera si pune pasta de dinti pe clantele europarlamentarilor UDMR.

Ora 8.00 – d-ul Becali se trezeste.

Ora 8.05 – d-ul Vadim se trezeste.

Ora 8.10 – domnisoara Elena Basescu se intoarce din club.

Ora 8.30 – d-ul Vadim si d-ul Becali se intalnesc la micul dejun. D-ul Becali face un scandal monstru. Cum si-au permis sa-i serveasca lui, care se pricepe la lactate, o branza mucegaita? I se explica faptul ca branza e Camembert. “Atunci sa-i spuneti lu’ Camambert ca ma p..s pe branza lui! Are noroc ca nu e Giovanni aici ca-l si scuipa!” D-ul Vadim a concluzionat : “Nu te enerva, ca nu-i mare branza!”

Ora 9.00 – D-ul Becali se ascunde in baie ca sa nu-l vada Dumnezeu ca fumeaza.

Ora 9.15 – D-ul Vadim se intalneste in holul hotelului cu europarlamentarii UDMR. Schimbul de replici demonstreza tuturor delegatiilor din preajma ca semnele pentru sex oral, mama si morti sunt universale.

Ora 9.30 – Incep lucrarile. Emotii. Si d-ul Becali si d-ul Vadim sunt inscrisi astazi la cuvant.

Ora 10.30 – Ca sa mai treaca timpul, d-ul Vadim face Sudoku si d-ul Becali nu face Sudoku.

Ora 11.00 – George Becali ia cuvantul pentru prima data in Parlamentul European. “I am onorated that za romanians votated me to be or not to be…aaa… scuze…to be parlamentarashion in…here. My mission here iz to show that with…credinta in Dumnezeu it will be ok! I am the Bear, the vulturation, the warrior of light! Thank you! Fortza Steaua!”

Ora 11.30 – Europarlamentarii din celelalte tari isi revin din soc. Lucrarile continua.

Ora 12.00 – D-ul Vadim termina de jucat SUDOKU si incepe sa arunce cu bilute de muci in europarlamentarii UDMR. Acestia ridica mana si-l parasc. Scandal etnic. Presedintele ii ameninta cu evacuarea. D-ul Vadim ii striga in limba romana ; “Tu vorbesti animalule? Care esti un homosexual de prima mana si ai facut sex in trei cu Javier Solana si Gorbaciov? Crezi ca nu am aflat ca esti copilul din flori al Evei Braun, facut cu Hitler?!” Din fericire pentru delegatia noastra, traducatorul era in pauza de pipi.

Ora 12.30 – D-ul Vadim ia cuvantul si spune exact ce-a zis mai devreme. Din nefericire, traducatorul se intorsese din pauza de pipi… D-ul Vadim este evacuat.

Ora 13.30 – D-ul Becali si d-ul Vadim se intalnesc la masa de pranz.

Ora 13.45 – D-ul Becali vomita pateul de gasca.

Ora 14.00 – Europarlamentarii au parte de o surpriza. Un micro-recital de pian. Spre final, domnul Becali se ridica, pune 1000 de euro pe pian si-i sopteste pianistei “Vreau melodia aia, Suparat, pentru domnu’ presedinte al Parlamentului ca sa-l ierte pe Vadim si pentru familia mea care a ramas in tara!”

Ora 14.30 – Domnisoara Elena se trezeste sa faca pipi. Se culca la loc.

Ora 15.00 – Se reiau lucrarile Parlamentului European. D-ul Vadim joaca biliard pe messenger cu Gheorghe Funar. D-ul Becali joaca poker on-line cu laptopul ascuns sub masa, ca sa nu-l vada Dumnezeu.

Ora 16.00 – Domnisoara Basescu se trezeste si pleaca la shopping.

Ora 17.00 – se termina programul zilei. D-ul Vadim il duce pe d-ul Becali intr-un muzeu unde avea loc o expozitie speciala. D-ul Becali insista sa cumpere un tablou cu o “tipa zambareata”. Ghidul insista ca Mona Lisa nu e de vanzare! D-ul Becali se enerveaza : “Orice are un pret! N-am io bani sa cumpar un cacat de tablou?!”

Ora 18.00 – Cei doi intra intr-un magazin si se intalnesc cu d-ra Elena Basescu. O pun in tema cu ce s-a intamplat la lucrarile Parlamentului.

Ora 19.00 – Toti trei mananca scoici la un restaurant din centru.

Ora 19.10 – D-ul Becali sustine ca scoicile se vomita mai usor decat pateul de gasca.

Ora 20.00 – Intoarcerea la hotel.

Ora 20.15 – D-ul Becali intra in dus.

Ora 20.15 si 20 de secunde – D-ul Becali iese din dus.

Ora 20.45 – D-ra Basescu deschide laptopul si isi pune gandurile pe hartie.

Ora 20.45 si 10 secunde – D-ra Basescu inchide laptopul.

Ora 21.00 – D-ul Vadim se uita la dvd-uri cu Elena Ceausescu si plange.

Ora 22.00 – D-ul Becali adoarme uitandu-se la el insusi pe Pro TV.

Ora 22.30 – D-ul Vadim adoarme uitandu-se la el insusi pe Otv.

Ora 23.00 – D-ra Basescu pleaca in club.

Via Adriana. Multumesc.

L.e. Sursa este unicul si inegalabilul Mihai Bendeac. Felicitarile mele inca odata.

Dezamagirea unui 9,33

Un an intreg de munca
4 interviuri din care unul cu Gariela Szabo, unul cu domnul Ilie Floroiu, unul cu domnul Braga de la club sportiv Steaua Bucuresti si unul cu propietarul clubului Pheonix Constanta.
O luna de drumuri Bucuresti-Eforie-Eforie-Bucuresti pentru cacaturile astea de interviuri in care se adaugau plimbari in Bucuresti la consultatii la profesorul de licenta.

2 studii de caz: Club Sportiv Farul Constanta si Federatia Romana de Atetism. Analiza Swot pentru clubul sportiv Farul.


2 cercetari: interviu in profunzime cu cei patru de mai sus si cercetare cantitativa: chestionar in randul tinerilor. Ancheta pilot facuta pe 56 de persoane din care 3 interviuri anulate.

Un an intreg de documentare cu privire la marketingul sportiv. Ce e la noi, ce e afara.
O singura carte scrisa in Romania, si aia in 2001, care oricum nu se mai gasea nici la depozit...

Pentru? 20 de minute in care eu vorbeam despre licenta mea iar ei radeau, povesteau, si exclamau: ia uite, si cu copii!
Da ce frumos, putem sa ne doara in cur de munca unor dobitoci. Da-i dreaq, oricum nu le pasa... suntem profesori si nu suntem platiti pentru munca pe care o facem cu studentii suntem platiti in primul rand pentru cercetararile si banii pe care ii aducem in ase.

Da-i draq de retardati, ce ne pasa ca si-au tocit nervii la maxim, ca si-au pus toate sperantele in consilierea noastra de profesori.
Da-i dreaq de idioti. Cine ii pune sa isi aleaga domenii de-astea noi si ciudate. Ce nevoie avem noi de marketing sportiv in Romania, ce ne pasa noua ca au citit in engleza tot ce trebuia sa existe si in romana, da-i dreaq de studenti, sunt tineri, le trece lor.

Un an pierdut pentru neatentie, pentru incompetenta de a baga un laptop in priza, o prezentare powerpoint lucrata din care am apucat sa dau 2 slide-uri, doua cercetari despre care am apucat sa vorbesc 2 minute??????

Pentru ce????? Si nervii mei? Pentru un amarat de 9,33... o nota mai banala decat asta nu stiu daca am vazut.
Va doare in cur, de tot ce nu va aduce bani. Macar feedback daca dadeati pentru proiecte, sa stim si noi cat si cum ne meritam nota....

Si nu puteam oare eu sa vorbesc despre publicitatea online, despre orice domeniu mai aproape mie, mai facil si atat de mult prea exploatat in Romania, sa iau poate acelasi 9,33 dar dormind linistita noptile?

Sa imi stergeti voi nelinistea cand laptopul mi-a cedat, cand copertile nu au fost bune, cand am asteptat zile la rand in fata usii profesorului coordonator sa aflu ca nu mai e, ca nu mai vine, ca e plecat....
Sa imi stergeti voi lacrimile astea amari. Sunt sigura ca ati avut lucrari mai bune voi. Poate cu 5 cercetari si 10 studii de caz. Sunt sigura

Masteru 40 de milioane pe an.... aceasi cacao cu lapte, poate chiar putin mai ingrosata?! Nu multumesc.

Comprimare

Între un mic adevăr şi puţină visare.

Aş vrea să pot comprima câteva clipe, un număr de zile - după o listă strict elaborată, câteva momente de fericire: notele de 10 de la bac, lacrimile adânci după eşecul de la proba preferată, ruşinea cu care încă îmi ascund diploma uşor înegrită de acel 6,50.

Aş vrea sa iau mereu cu mine mai apoi câteva zâmbete apoi toată seria aia total înfricoşătoare de dezamăgiri şi nopţi cu plâns fierbinte în perne - ale mele, ale lui, ale lor, ale noastre.

Toţi oamenii care mi-au fost şi îmi sunt dragi în lume - în primul rând ai mei: părinţi, şi rude, bunica... un zâmbet calm, blajin... toate şi toţi fiinţe.

Aşa aş vrea să pot purta mereu cu mine toate dezamăgirile, toate speranţele, toate momentele de bucurie dar mai ales toate zâmbetele... toate hohotele, tot binele ce-a fost.

Şi poate putea să fie mai mult bine, vieţile noastre puteau să fie ori mai bune, ori mai rele, mai pline de noi sau mai goale de mine...

Aş vrea să comprim în secunde tot.... să sparg secundele alea în fărâme atât de mici încât nici eu dar şi nici alţii să nu le întregească.... nu e aşa că am vrea uneori să putem doar uita?

De fiecare dată am învăţat ce înseamnă doar a ierta

Noutati

M-am supărat şi mi-am pus rapid o faţă nouă. Mă gândesc mai nou să încep să scriu doar cu diacritice. Mai reflectez la acest raţionament din urmă. Până una alta, cum vi se pare înfăţişarea?

Mai am de lucrat, trebuie să refac blogroll-ul dar e timp. :)


P.s. - mi-am recuperat banii de la coperţi. Până la urmă a fost o poveste cu final fericit.

Legatorie Tomis SCM

Str. Mircea nr. 139, tel (004) 0241.665.762, fax 004 0341.819.083 Constanta

Asta ca poate ma indexeaza destul de bine google, poate clientii lor ajung mai intai aici inainte de a ajunge la ei.

Am comandat vineri, dupa ce am sunat in prealabil, 2 coperti pentru licenta. La telefon mi s-a spus ca pot fi gata luni la ora 12:00, la fata locului mi s-a spus luni la ora 16:00. Treaca de la mine, mergea. Era chiar perfect, in drum spre Bucuresti, ma opream la ei, imi luam copertile si plecam. Planul de bataie original era de a si lega lucrarea la ei, dar cum de aproximativ doua saptamani asteptam feedback de la domnul profesor de licenta am zis ca o leg in Bucuresti. Am fost asigurata de catre ei ca lucrul asta este posibil deci, toate bune si frumoase.

Luni nu am ajuns la ora 16:00 la ei pentru ca, m-am gandit eu, ca daca la 16:00 e gata comanda mea, ei au deschis macar pana la ora 18:00, in Bucuresti centrele de genul acesta sunt deschise pana tarziu, mai ales in perioada asta, cu licentele.

Ajung la ei la sediu, era inchis, m-am uitat pe program: de la ora 8:00 la ora 16:00. Macar 16:30, nu chemi un om la ora 4 cand tu inchizi la ora aia! Poate e aglomerat si ramane blocat in trafic, poate a avut nevoie sa se duca la buda si iti ajunge la ora 16:05 sau poate te plictisesti tu si pleci la 15:50.
Eu marti dimineata vroiam sa fiu prezenta la biroul profesorului sa vad ce s-a intamplat deci nu era chip sa mai raman in Constanta. Mi-am lasat copertile in plata lor si am plecat urmand a 2-a zi sa mi le puna o colega la microbus pe principiul alti bani, alta distractie.

Adriana mi-a luat copertile, mi-a zis ca arata ciudat dar ca asa trebuie sa arate si ca o sa arate bine dupa ce se leaga siiiii pot sa le leg ORIUNDE in Bucuresti.
Ieri seara am ajuns si eu in posesia lor. Aratau jalnic, pana si eu ma descurcam mai bine. Nu pot pune poze momentan dar in curand o sa va edific. Pana una alta pot sa vi le descriu. Coperta e plina de vopsea de la scris, literele nu erau aliniate, eu invat la fâcultatea de studii economice si aia nu era o lucrare de diplomă, era lucrare de diploma.
Lucrarea era realizata in Bucuresti 2009 nu
Bucuresti
2009.
Sunt anumite conditii din indrumar ce trebuie respectate: font, coperti, aliniere, etc.
Vineri cand m-am prezentat la centru m-am dus cu o foaie facuta model. I-am rugat frumos sa fie perfect: exact ca acolo, cu toate diacriticele puse, respectand tiparul pe care l-am dat. Asta a fost singura mea rugaminte, sa fie perfect!
Am platit PE LOC 80 de ron pentru coperti. Nici macar nu am clipit cand le-am dat banii in speranta ca o sa fie bine.

Si daca de aseara pana azi imi mai trecuse de cum arata efectiv azi am pornit in cautarea unui centru care sa mi le lege. Cel putin 7 mi-au zis ca nu au cum sa lege asa ceva, ca arata ingrozitor si ca oricati bani le-as da eu ei NU AU ce sa faca.
Nu te simti asa, cam ca prostu' cand ai 2 coperti care nu sunt scrise corect, ba iti mai si spun altii ca arata ingrozitor? Si nu te simti tras in teapa cand ii suni pe responsabili si ei iti spun ca au facut totul corect, ca verifica pana la urma comanda ta si cand le spui ca nu ti-au pus diacriticele pe unde trebuie, si ca nu corespunde comanda cu ce au facut ei iti spun doar un "aaaa".

Guler le fac copertile alea. 80 de ron ele, 10 ron drumul. Daca maine cand ajung in Constanta nu imi primesc banii inapoi pe ele, asa cum am vorbit la telefon cu ei, pana saptamana viitoare nu mai apuca sa functioneze.

Mi se pare ireal!!! Ireal sa ai copertile gata de luni, sa ai treaba urgenta in Constanta, sa vrei sa te inscri si sa scapi de licenta dar sa nu poti din cauza serviciilor prestate!

Zilele astea Romania mi-a cam ocupat tot timpul

Liniste sau furtuna

Left to dry out in the sun....

Cata liniste se poate aduna in sufletul unui singur om? Cata pace atat de tacuta, pana la limita in care sa poata sa tipe?

Cata liniste adunati in voi zilnic? Oare cata pace va inconjoara pe voi?

Cat suflet omorati numai pentru acea tihna necesara oricarui om?

Poza de mai sus ma reprezinta cel mai bine. Atat de tacuta, de impacata, parca totusi atat de zbuciumata de huruitul neintrerupt al sinelor de tren. Drag imi e CFR-ul, dor imi e de el! :)

Sunt o furtuna in cautarea oazei de liniste.

Voi cum va interpretati pacea? Linistea? Momentul ala de levitatie?

Vreti multa liniste sau furtuna?