Am pornit un proiect

De ceva vreme am pornit proiectul ăsta. Nu m-am spetit lucrând la el, nu m-am dat pe spate cu promovarea, nu m-am angajat că va fi cel mai tare şi nici nu îmi doresc asta.

Am pornit un proiect pentru pasiune, pentru mine, pentru cei câţiva care ar putea să fie interesaţi de subiect. Mă ajută şi Lucian uneori.

Am pornit un proiect lăudat de o profesoară de la ASE fără să ştie al cui e sau ce se întâmplă exact. I-am spus apoi nu a mai comentat. S-a schimbat percepţia. Dacă eram doctorand în domeniu spusele mele erau mai coerente?

Nu, nu voi da link. Nu vreau trafic inutil pentru proiectul ăsta iar problemele legate de aspect, de tema ce a împânzit jumătate de internet acum sunt irelevante. Esenţa şi conţinutul sunt importante!

Voi? Ce mai faceţi? :)

Stelele retrogradează

Mercur intră azi în retrograd. E recomandat să nu ieşiţi din casă, să vă adânciţi adânc în pijamale. Cât mai mari, pufoase şi călduroase cu o pungă de biscuiţi şi un serial bun.

De fiecare dată când nu am chef pot da extrem de lejer vina pe astre. Ele sunt vinovate pentru nenorocirile, supărările şi eşecul meu!

E atât de simplu să găseşti o terţă entitate vinovată şi atât de reconfortant....

Propunerea zilei: ucideţi astrele!

P.s. - dacă tot sunteţi aici puteţi vedea reviewul de la Amintiri din Epoca de Aur şi poate îmi daţi şi o idee de cum să mă costumez pentru petrecerea din seara asta. Excalibur 2, de pe la 10:30-11 pentru cei care au uitat.

Mulţumiri profunde!

Cum ne distrăm?

În ultima vreme chiar am avut parte de destulă distracţie. Bowling ultimele două weekenduri, miercurea mergem #lafilm , mulţumită lui Olix acum avem şi un site special pentru recenziile de după film. Azi mergem la Amintiri din Epoca de Aur. Aseară am fost #lafilmari la Cronica Cârcotaşilor unde a fost mai mult decât haios şi am avut şi tricouri asortate şi relectorizante :D follow carcotasii on twitter.

Urmează weekendul de Halloween şi nu o să vă vorbesc de tradiţii ci de petreceri. Vineri mergem la super petrecere în Excalibur 2. Se dau o grămadă de premii, preţurile sunt pentru buzunare studenţeşti Bere - 5 lei Vodka Orange - 10 lei Wiskey Cola - 10 lei. Detalii găsiţi aici şi aicişi aici.

De distrat de nedistrăm, curios e când mai muncim? :)

Poze de la bowling pentru doritori

Generatia

Sunem numiţi în atât de multe feluri încât nici noi nu ştim ce mai suntem.

Suntem generaţia de pe la Revoluţie 87-89, nu ştim prea clar ce a fost acolo, poate nici nu ni s-a spus sau nu ne-a păsat.

Tot generaţia desenelor la Cartoon Network, anime si începuturile nudismului din desene. Pe parcurs am devenit generaţia internetului, generaţia McDonalds, Pepsi, Coca-Cola şi alte love brands pe care voi mai mult sau mai puţin forţat aţi asociat dezvoltării personalităţii noastre.

Suntem generaţia pe fugă, neînţeleasă, generaţia vitezei, a aşteptărilor, a dorinţelor.

Suntem generaţia infectată în spitale cu HIV. Din neglijenţă, din dorinţa de a cerceta, din prostie. Generaţia prezervativelor, a sexului neprotejat, a neglijenţei.

Şi m-am plictisit! Suntem numiţi în atât de multe feluri. Suntem generaţie după generaţie trecuţi prin sisteme de învăţământ diferite. Suntem încrezători şi mulţi poate prea încrezuţi.

Generaţia voluntariatului, a marilor speranţe?

Până la urmă poate suntem la fel de banali ca şi toate celelalte generaţii de dinaintea noastră şi după noi.

Nu e simplu să faci covrigi

Dacă voi credeţi că e ultra simplu să lucrezi într-o covrigărie vă înşelaţi! Totul e MULT mai complicat decât pare! CANDIDATUL IDEAL: Persoana din Bucuresti, preferabil zona 13 Septembrie-Ghencea. Seriozitate maxima, punctualitate, experienta anterioara in domeniu fabricarii covrigilor minim 1 an.

RESPONSABILITATI / BENEFICII: Prepararea aluatului si inclusiv a covrigilor dupa reteta proprie. Job-ul necesita abilitatea de a opera un cuptor electric, un malaxor, plus alte utilaje din aceeasi zona.

DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI: Echipa tanara predispusa expansionarii exponentiale. (WTF?)

ANUNTUL CONTINE UN INTERVIU ONLINE CU 3 INTREBARI

Ai mai lucrat intr-o covrigarie/brutarie/patiserie? Cat timp? Ce post ai ocupat in acea firma? (waqu seing? ) Ai experienta anterioara in manipularea unui cuptor electric, malaxor plus alte aparate specifice fabricarii covrigilor? (auzi, dar cuptorul cu microunde ai idee cum se foloseste?) Acest articol conţine note personale. Ce nu înţeleg e de ce nu ar putea ei direct să te înveţe să foloseşti aparatele. Le-ar lua fix 5 minute. Adică tot atât cât ar dura modelarea găurii covrigului. Pe criza asta clar nici covrigii nu mai sunt ce au fost.

Mesaje pentru mare

Am avut la un moment dat mesaje pentru viitor. Mai greu e sa ne adresam totusi unei entitati total straina de fiinta noastra. Tu ce ai vrea sa ii spui ei? Una din cele mai frumoase, mai tumultoase si totusi una din cele mai cucerite?

Stim sa o vizitam, sa ne bucuram de ea, sa o cuprindem, sa ne avantam in valurile ei. Ne plangem de mizeria din ea si de lipsa de actiune a autoritatilor. Si asta e tot. Acum, cei de la agentia 4ace s-au hotarat sa si faca ceva pentru salvarea Marii Negre. Intra pe site-ul dedicat campaniei, scrie un mesaj pentru mare. Scrie pe blog, ofera feedback, spune tu ce crezi despre aceasta actiune. Tu ce ai de spus pentru si catre Marea Neagra.


Toti o iubim si totusi, atat de putini o pretuim cu adevarat.

Fenomen meteorologic inedit

Şi-a-nceput de ieri să cadă, încă-o foaie. Acum, a stat!


Nesimţirea a devenit alaltăieri fenomen meteorologic.

Nu am reuşit să aflu ce scria pe hârtii şi nici nu ştiu cine le arunca. Cert e că până spre seară erau până la unirii şi până la Piaţa Romană.

Ştie cineva mai multe detalii?

Cenaclul nu-i pretext

Puţini înţeleg ce facem noi acolo şi poate nici noi nu înţelegem în deplinătatea lui contextuală sensul cenaclului.

Aseară a fost una din cele mai pline de inspiraţie întâlniri. M-a făcut să vreau să scriu mai mult, mai bine. M-a făcut să îmi doresc să revin asupra fragmentelor de proză începute acum prea mult timp, niciodată terminate cu adevărat.

Dacă la poezie poţi altera prea tare textul intervenind asupra lui (sau asta e opinia mea) în proză nu prea există loc de întoarcere şi mereu e cazul să refaci ce ai scris prima dată sau să regândeşti. În cazul meu cred că e nevoie de o abstractizare a prozei, o transpunere în propoziţii mai lungi, mai pline de înţeles şi însemnătate.

Aseară Adrian a vorbit despre amintirea vieţii de la ţară, despre Protex vs săpunul de casă. Amintiri ce au trezit în mine chipul bunicii.

Andreea a vorbit despre memoria conştiinţei într-un mod atât de frumos încât mie îmi e greu să îl pot descrie. Despre sentimente, despre tâmple, despre implorări. Aşteptăm fragmentul pe Recitiri.

Eu am citit o poezie udă. Din cap până în picioare. Ei spun că ar fi fost şi bine. :)

Gabi a citit o poezie despre moarte, despre sinucidere, despre trecerea prin viaţă lipsită de însemnătate: Moartea unui necunoscut .

Sorin a stârnit cele mai mari controverse - cu siguranţă. Ce a vrut să spună textul, cât de complex e sau nu, despre ce e vorba sau despre ce nu e. Noi aşteptăm contnuarea lui.

Astfel s-au scurs patru ore.... patru ore superbe.
Îi mulţumim frumos lui Chinezu pentru satira foto făcută. Despre cele întâmplate aseară mai găsiţi informaţii şi la Magda.

Iar despre titlu spun ca cenaclu nu e pretext ca să mai dăm vreo 2 linkuri.

Nu mă mai simt eu

E uimitor cât de repede se pot schimba lucrurile în jurul tău, cât de rapid poate un om începe să îşi revizuiască sistemul de valori. Lumea ta se poate transforma în altceva cât timp clipeşti iar noi, prea orbi, prea indolenţi, prea îngâmfaţi putem trece fix pe lângă.
Pe lângă această schimbare, prea bruscă, prea tăioasă, prea fixă ori ireversibilă.

Şi atunci începi o nouă căutare a sinelui şi realizezi cum piaţa în care până mai ieri te regăseai stârneşte în tine un puternic sindrom al disonanţei cognitive. Parcă ceea ce primeşti nu este chiar ceea ce ai aşteptat atunci când ai făcut achiziţia. Până la urmă, noi, oamenii suntem toţi exageraţi de ieftin şi trecem fără urme prea adânci sau fără prea mare însemnătate.
Oare câţi dintre voi aţi simţit lipsa scrisului meu pe blog, câtora dintre voi le-ar fi dor de mine dacă aş dispărea de pe twitter? That is the fact!

Acum poate e cazul să ne refacem priorităţile oarecum. Câţi sunteţi exilaţi în online, câţi simţiţi, cine vă face să raţionaţi? Să fim serioşi, mulţi sunt doar în căutare de atenţie, puţini de umanitate.

Sau punând altfel problema de ce căutăm umanitatea din spatele PCurilor?

Eu nu mai sunt eu în pielea mea, eu simt nevoa de mai mult, mie îmi place mai mult la recitiri, la film, mie îmi plac oamenii. Dar cei reali, nu cei ce par că sunt, nu cei ce vor să pară că ar fi.

Toţi mimăm orgasmul intelectual online cu o nesimţire mai mare decât a fetelor din stradă, sau, tot altfel spus, ne bucurăm toţi că ne cunoaştem, noi, între noi, ne angajăm tot între noi, nu ne suportăm cu adevărat dar ne cere eticheta să ne zâmbim. :)

Mă mai caut odată pe mine şi poate revin, din spatele tastelor, mai energică. Mâine!



P.s. - experimentez probleme tehnice, scuze pentru eventualele greseli